Motivul pentru care eu sunt adept meditațiilor pentru admitere

A lua ore sau a nu lua ore…?
O temă simplă, însă o discuție controversată. Dar pentru ce? Pentru ce atâta comoție?
Îmi cer scuze, uit că vorbesc despre admiterea la medicină 😅. Orice subiect mediocru poate fi transformat într-o mare teză filosofică.

Inspirăm… Grilajul costal se ridică, diafragma coboară.
Expirăm… Grilajul costal se lasă, diafragma urcă.
Un pic de recapitulare 😉

Orice fărâmă de negativitate dispare. Iar cu asta, se naște marea realizare că fiecare om este diferit din vaste puncte de vedere, inclusiv nevoile sale academice.
Am ales să încep articolul de azi astfel, întrucât este important să renunțăm la ideea că procesul de admitere la facultatea de medicină reprezintă un sistem bătut în cuie, rigid. Drumul către medicină este pe cât de complex, pe atât de simplu. Partea dificilă: alegerea unui traseu potrivit ție, puterilor și aptitudinilor tale.

Eu simt că am trecut de această etapă anostă și mă aflu într-un stadiu stabil. De aceea, vreau să vă împărtășesc punctul meu de vedere cu privire la meditații.

Aceste lucruri au fucționat și funcționează pentru mine, însă e posibil ca fiecare dintre voi să aibă o altă experiență. Până la urmă, cunosc studenți care au fost admiși la buget fără ajutor din partea unui profesor privat.
Just something to think about…

Cât de potrivit e faptul că scriu acest articol după ce am terminat ședința de meditații la chimie… Întotdeauna am simțit că nu stăpânesc chimia pe cât de mult îmi doream. „Chimia este ca și matematica. Cu cât o înțelegi mai bine, cu atât o îndrăgești mai mult” – cineva inteligent căruia nu îi țin minte identitatea. Într-adevăr, așa este! Cât de pierdut mă simțeam înainte ca cineva să îmi explice amănunțit, logic și organizat materia, iar acum cât de relaxat sunt în legătură cu ideea că voi da examen dintr-o știință care, cu puțin timp în urmă, îmi părea teribil de criptică.

Așadar, în ce fel m-au ajutat meditațiile pe mine?

1. Atenție individuală și abordare unică de învățare

Întrucât ședințele sunt private, profesorul oferă o experiență de învățare individualizată pe care elevul nu o poate obține într-o sală de clasă. Ritmul de avansare prin materie este mai încet și modelat în funcție de, și numai de nevoile mele personale, precum insistarea asupra unor teme problematice (de exemplu, chimia!).

2. Libertatea de a pune întrebări

În contextul orelor particulare, adresarea întrebărilor este încurajată, elevul simțindu-se mai confortabil decât în cadrul sălii de clasă. Până la urmă, de ce luăm ore? Pentru a găsi răspuns întrebărilor care nu au putut fi discutate la școală! Profesoara mea de biologie spune „Să nu îți fie teamă să nu știi. Dacă nu știi, mă întrebi și vei afla.”.

3. Dezvoltarea gândirii logice și analitice

Materiile precum biologia, chimia (și fizica, unde este cazul), sunt științe ce trebuie abordate analitic, cu o gândire logico-matematică. Resursele materiale pe care un profesor particular poate să le pună la dispoziția elevului, având în vedere experiența acestuia în pregăritea cu succes a elevilor, sunt o comoară. Schițe, desene, explicații în mii și mii de feluri, toate sunt de folos în a înțelege, nu doar a toci informația.

4. Îmbunătățirea stimei de sine

Chiar dacă aș fi ales un traseu nonconformist, iar pregătirea pentru admitere aș fi făcut-o fără ajutorul meditațiilor; Chiar dacă aș fi învățat materia la biologie sau chimie cu perfecțiune, ceva tot ar lipsi.
Acest lucru probabil se datorează felului meu de a fi și caracterului meu conservator, însă la sfârșitul clasei a XII-a, când voi fi pus în fața situației, în fața examenului de admitere, voi ști că meditațiile m-au ajutat. Voi avea încredere în sine datorită reușitelor în studiul pentru admitere, care se vor datora ambiției mele, dar și unor oameni ce m-au format și m-au îndrumat.

Tu cum crezi că e mai bine să procedezi? A lua ore sau a nu lua ore…?

∼ Un articol Praescriptio