E-urile din alimentatie

Ai și tu această tendință de a verifica eticheta de pe ambalajul produselor? Indiferent de proveniența produselor, pe cale naturală sau sintetică, produsele alimentare au devenit un amestec dintre cele două industrii. Știm cu toții că tot ceea ce este natural este mai bun, mai gustos și mai sănătos decât produsele care conțin arome, coloranți, conservanți etc, dar trebuie să acordăm importanță și pentru tot ceea ce înseamnă industria chimică alimentară. Iată câteva lucruri interesante despe E-urile din alimentatie:

De ce industria chimică alimentară este folositoare:

Se bazează pe tot ceea ce s-a descoperit studiind compoziția alimentelor și materiilor prime naturale.

Se pot obține compuși în cantitate mult mai mare decât prin extragerea acestora din surse naturale.

Permite conservarea mai bine și de lungă durată a produselor cu termen de valabilitate mic.

Este o sursă de obținere a produselor auxiliare folosite în alte industrii chimice.

Caragenan (E 407) ↑

E-uri “bune”:

Cu toții am auzit de E-uri și de riscul pe care acestea le au dacă le consumăm în cantitate ridicată. Este foarte important de știut că majoritatea E-urilor folosite în industria alimentară sunt E-uri “bune”. E-urile sunt practic o gamă largă de compuși chimici folosiți pentru prepararea alimentelor, care pentru această industrie ei se regăsesc într-un tabel de identificare ca E-uri (ex. E140 reprezintă un colorant de culoarea clorofilei (verde).

De aceea, unii producători trec pe eticheta produsului toate ingredientele sub formă de E-uri, în loc să noteze o serie întreagă de compuși chimici, pe care oamenii nu le-ar înțelege.

Exemplu de E-uri “bune”: E102 (tatrazina); E920 (L-cisteina); E471 (mono- și digliceride ale acizilor grași); E414 (gumă arabică); E322 (lecitina) etc

E-uri “rele”:

E-urile ”rele” sunt compuși chimici, aprobați pentru a fi folosiți în industria alimentară, dar care în cantitate mare provoacă boli organismului uman. Există o cantitate limită pentru fiecare produs, de utilizare a acestor compuși, dar dacă există un consum prea mare de alimente care conțin aceste E-uri, pot apărea riscurile respective.

Exemple de E-uri “rele”: E210 (acid benzoic); E1520 (propilen glicol); E223 (metabisulfit de sodiu); E407 (caragenan); E621 (glutamat monosodic) etc.

Data viitoare când mergi la cumpărături vei ști să cauți aceste E-uri din alimentație pe eticheta produselor și să le poți evita pe cele care nu sunt bune.

Tartrazina (E 102) ↑